Daria locuia în Poiana Soarelui şi nu era o papuşă de bumbac obişnuită. Cusută cu fir de aur şi purtând o rochiţă din petale galbene, ea avea o misiune - să păzească Lumina, ce acare aducea căldura în întreaga lume.
Într-o noapte, liniştea a fost tulburată de Umbrele din Codrul întunecat, conduse de Vântul Gelos, care au năvălit în poiană şi au furat Lumina. Atunci s-a lăsat întunericul peste Poiană.Atunci Daria nu a mai aşteptat şi a pornit în căutarea Luminii. A alergat peste dealuri, prin văi si pe câmpii, rănindu-se în maracini şi agăţându-şi rochiţa galbenă in crengi. Spiriduşii umbrelor au încercat să o oprească, dar nu au reuşit. Daria a învârtit cordeluţa ei din frunze verzi, creând un scut de energie solară, care i-a orbit pe atacatori.
Ajunsă în inima codrului, l-a înfruntat pe Vântul Gelos. Acesta a suflat cu putere încercând să o destrame, însă bumbacul Dariei fusese tors cu dragoste, iar cusăturie ei erau de neclintit. Cu un ultim efort, Daria s-a cătărat pe cea mai înaltă stâncă, s-a întors spre Răsărit şi a strigat codul magic al diminetii - Lumină, Soare, Bucurie!
Prima rază de soare a strapuns întunericul, exact în momentul în care Daria a recuperat Lumina. Umbrele s-au topit, iar Poiana a înflorit din nou. Daria s-a întors acasă, victorioasă, gata pentru o nouă aventură.